Petiție adresată doamnei Lia Olguța Vasilescu, Ministrul Muncii și Justiției Sociale

Membru cu drepturi depline al European Disability Forum (EDF), Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) este o organizație de tip federație, fără scop patrimonial, neguvernamentală, umanitară, apolitică, non-profit, formată din organizații reprezentative la nivel național pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Consiliul Național al Dizabilității din România s-a înființat la solicitarea Comisiei Europene ca cerință a integrării României în Uniunea Europeană.

CNDR are misiunea de a apăra și promova drepturile şi interesele legitime comune tuturor persoanelor cu dizabilităţi din România.

Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) își manifestă indignarea față de lipsa de preocupare a decidenților privind condiția de sărăcie și excluziune socială în care se află persoanele cu dizabilități din România.

În repetate rânduri CNDR a atras atenția că nivelul cuantumului prestațiilor sociale, în plată la această dată, nu ajută persoanele cu dizabilități, nu le îmbunătățește condițiile și nivelul de trai și menține procesul de marginalizare socială al acestora.

Creșterea valorii sprijinului financiar acordat persoanelor cu dizabilități, așa cum este ea stabilită de Executiv la 30.06.2017, nu este în măsură să rezolve această importantă problemă. Drepturile băneşti acordate persoanelor cu dizabilități/handicap reprezintă numai o parte din echivalentul valoric al serviciilor acordate în instituţiile de stat pentru aceste persoane. Cu alte cuvinte, menținerea persoanelor cu dizabilități în familie costă mult mai puțin decât instituționalizarea lor și le respectă dreptul de a avea locuințe adecvate.

Nivelul măririlor acordate etapizat pe parcursul anului 2018 naște sentimentul unor măsuri paliative, nu ne convinge că există voință și preocupare reală ale acestui Guvern pentru asigurarea unui nivel de viață decent, consacrat la nivel constituțional.

Prin stabilirea unei legături directe între nivelul indemnizației lunare și al bugetului personal complementar de valoarea indicelui ISR se săvârșește o mare nedreptate față de persoanele cu dizabilități:

Potrivit Legii nr. 76/2002, act normativ care reglementează sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, ”Indicatorul social de referință” al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestațiile bănești suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordate atât în vederea asigurării protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, cât și în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum și a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

Cu alte cuvinte, cei 500 de lei sunt acordați unor persoane valide care sunt temporar în stare de nevoie din cauza șomajului, și suma are drept scop ajutarea acestora cu caracter tranzitoriu, până la găsirea unui nou loc de muncă.

Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora, din cauza unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene. Noi nu avem nevoie doar de un sprijin temporar și limitat, astfel încât să nu determine lipsa preocupării de a găsi un loc de muncă.

Necesitățile personei cu handicap sunt cu totul altele, decurgând în primul rând din starea de sănătate precară a acestora. Oare Doamna Ministru cunoaște la cât se ridică cheltuielile lunare ale unei persoane cu dizabilități pentru a-și procura materiale igienico-sanitare, strict necesare conservării sănătății, asigurării igienei corporale, dar și păstrării demnității acesteia? Suntem aproape convinși că NU… Mulți dintre noi au nevoie de o dietă aparte, diversificată și de un nivel calitativ superior, ceea ce implică sume importante. La acestea se adaugă cheltuieli semnificative pentru dispozitivele medicale, încălțăminte ortopedică, produse pentru cei cu incontinență urinară (pamperși, traverse, sonde urinare etc.) lucruri pe care trebuie să le achiziționeze persoana cu dizabilități/handicap sau familia – daca are. Și la toate aceste cheltuieli se mai adaugă facturi (curent, apa, gunoi, încălzire, telefon), costuri pentru îmbrăcăminte și, nu în ultimul rând, mâncarea. Din ce? Din 340 de lei/luna?

Marea majoritate a persoanelor cu dizabilități/handicap se află în imposibilitate obiectivă de a munci, provocată fie de handicap, fie de lipsa unor oportunități reale, deci nu îi este suficientă o sumă de minima subzistență.

Cu toate că Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap conține o dispoziție expresă privind actualizarea prestației sociale – și anume:

„art. 58, (13) Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creșterii prețurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului”

ultima valoare a prestației sociale (indemnizație și buget personal complementar), de care beneficiază adultul cu handicap, a fost stabilită în anul 2015 – și nu a fost indexată anual cu indicele inflației fiind în prezent de:
a) indemnizația lunară, indiferent de venituri:
 234 lei, pentru adultul cu handicap grav;
 193 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
 106 lei, pentru adultul cu handicap grav;
 79 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
 39 lei, pentru adultul cu handicap mediu.

Adulții încadrați în gradul de handicap grav încasează în total 340 lei lunar, adulții încadrați în grad de handicap accentuat încasează în total 272 lei lunar, iar adulții încadrați în grad de handicap mediu încasează în total 39 lei lunar.

Din 2006 de când a intrat în vigoare legea 448/2006 și până în prezent, prestația socială a avut o evoluție în trepte, trepte foarte mici cum se vede în continuare, în timp ce salariul minim brut pe economie a crescut constant an de an. Dacă la intrarea în vigoare a legii 448/2006 această prestație socială pentru adultul încadrat în gradul de handicap grav era de 259 lei lunar, în anul 2012 a crescut la 293 lei lunar, iar din 2015 și până în prezent s-a majorat la suma de 340 lei lunar, adică cu cca 30%; salariul minim brut în schimb a crescut de la 330 lei lunar, în 2006, la 1450 lei în prezent, adică de 4,39 ori.

De asemeni, dacă se urmărește valoarea prestației sociale față de salariul minim brut, se constată o scădere enormă, de la cca 78% în 2006, la cca 23% azi, în 2017.

Putem spune astăzi că o asemenea situație nu se regăsește în nicio țară din UE și credem că în nicio țară democrată și civilizată din lume, situația din România fiind aproape de definirea uneia de genocid față de persoanele cu dizabilități/handicap.

Așa cum este prevăzut în art. 28 din Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007, semnată de România la 26 septembrie 2007 și ratificată prin Legea nr. 21/2010:
1. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la un standard adecvat de viață pentru ele și familiile lor, inclusiv la alimentație, îmbrăcăminte și locuință adecvate și la îmbunătățirea continuă a condițiilor de trai și vor lua măsurile adecvate pentru a proteja și promova exercitarea acestui drept fără discriminare pe criterii de dizabilitate;
2. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la protecție socială și posibilitatea de a se bucura de acest drept fără discriminare pe criterii de dizabilitate și vor lua măsurile adecvate pentru a proteja și promova respectarea acestui drept.

Conform art. 50 din Constituția României:
“Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.”

Menționăm că nu s-a ținut cont de situația actuală referitoare la existența acestor categorii de persoane, care și în acest context sunt discriminate și obligate să trăiască, sau mai bine zis, să supraviețuiască cu sprijinul material al familiei (în mod special ne referim la adulții cu handicap).

În acest context, vă rugăm cu respect să analizați situația actuală în care trăiesc persoanele cu dizabilități/handicap în România și să găsiți o modalitate de a le majora prestația socială (indemnizația lunară și bugetul complementar) cu 100% urmând ca această prestație să fie majorată ori de câte ori se majorează salariul minim brut pe economie.

În cazul în care nu va fi luată în considerare această petiție, noi – asociațiile membre CNDR- considerăm că se procedează la o discriminare severă, în primul rând asupra persoanelor cu handicap sever și asociat, dar și a celorlalte categorii de persoane cu dizabilități din România.

În acest context, CNDR este obligat să se adreseze EDF-ului pentru a susține drepturile persoanelor cu handicap din România care sunt segregate, respectiv la U.E. secțiunea Drepturile Omului.

Comitetul Director al CNDR

Comments are closed.